Costurile brokerului în comparație: așa economisesc investitorii cu adevărat!

Structura costurilor la tranzacționarea valorilor mobiliare joacă un rol central pentru investitori. Taxele de gestionare a depozitului și costurile comenzilor se numără printre factorii decisivi atunci când se compară brokerii. Neobrokerii în special renunță adesea la comisioanele de administrare a portofoliului, ceea ce le face atractive pentru mulți investitori. Cu toate acestea, există diferențe semnificative în ceea ce privește costurile comenzilor între diferiți brokeri.

Brokerii folosesc diferite modele de contabilitate a costurilor, inclusiv modelul clasic de comision și modelul cu tarif fix. Costurile mai mici sunt cruciale pentru creșterea rentabilității investitorilor. Un aspect adesea trecut cu vederea este spread-ul, diferența dintre prețurile de licitație și de cerere, care variază în funcție de broker și tipul de tranzacționare, în special în derivate și valută. Taxele locului de tranzacționare și taxele terților pot crește, de asemenea, costurile, în timp ce unii brokeri acoperă aceste comisioane pentru anumite ordine.

Costuri și taxe în detaliu

Pentru pozițiile deschise se pot aplica taxe overnight, a căror valoare se bazează pe rate ale dobânzii de referință, cum ar fi EURIBOR sau LIBOR. Taxele de administrare (TER) pentru ETF-uri și fondurile gestionate în mod activ, care nu vin către broker, merită, de asemenea, o atenție deosebită. De asemenea, se pot aplica taxe pentru funcții suplimentare de ordine, cum ar fi stop loss sau trailing stop loss, precum și comisioane de inactivitate pentru volume scăzute de tranzacționare. Atunci când aleg un broker, investitorii ar trebui să se asigure că examinează cu atenție lista de prețuri pentru a evita costurile ascunse.

Un alt punct important este înțelegerea „raportului de cheltuieli”, care descrie comisionul anual perceput de o companie de investiții pentru a acoperi costurile de administrare și operare. Minimizarea ratei cheltuielilor este crucială pentru maximizarea rentabilității investiției. Aceste comisioane sunt exprimate ca procent din activele fondului și sunt deduse din venit înainte de distribuirea către acționari.

• Ein Beispiel: Ein Fonds mit einer Expense Ratio von 1% und einer Rendite von 10% führt zu einer Netto-Rendite von 9%.
• Für Investoren ist es wichtig, die Fondsoptionen zu vergleichen und das Fondsprospektrum auf Expense Ratios und andere Gebühren zu prüfen.
• Kleine Unterschiede in den Expense Ratios können über längere Zeiträume zu signifikanten Differenzen in den Anlagerenditen führen.

În 2020, rata medie a cheltuielilor pentru fondurile de acțiuni a fost de 0,44%, în timp ce pentru ETF-uri a fost de 0,19%. Fondurile gestionate activ au, de obicei, rate de cheltuieli mai mari din cauza costurilor lor de exploatare, dar adesea au rezultate mai slabe decât fondurile gestionate pasiv. De exemplu, furnizori precum Vanguard, Fidelity și BlackRock au câștigat recunoaștere pentru taxele lor mici, în timp ce aplicațiile de tranzacționare și băncile locale sunt descurajate din cauza taxelor mai mari.

O comparație a taxelor arată că un raport al cheltuielilor de 1% față de 0,5% pe 20 de ani pentru o investiție de 10.000 USD poate face o diferență de 9.835 USD în rentabilitate. În cele din urmă, investitorii ar trebui să acorde atenție și dacă există comisioane ascunse, cum ar fi costuri de vânzare, comisioane de ieșire și taxe, care ar trebui să fie examinate cu atenție în prospectul fondului.