Casa Galbenă din Laiz: Adio după 40 de ani plini de povești!

Casa Galbenă din Laiz: Adio după 40 de ani plini de povești!

După aproape 40 de ani, „Casa Galbenă” din Laiz își închide în sfârșit porțile. O petrecere de adio programată să aibă loc peste două săptămâni va marca sfârșitul unei ere în care clădirea, construită în jurul anului 1900 de familia evreiască Frank, a servit drept cazare comunală pentru refugiați. În ultimele decenii, aici și-au găsit refugiu oameni din diverse țări, printre care Vietnam, Nigeria, Afganistan și Siria. În perioadele de vârf, până la 230 de oameni din 26 de națiuni locuiau în „Casa Galbenă” din Sigmaringen, dar starea sa a suferit foarte mult de-a lungul anilor.

Clădirea, care a fost construită inițial ca o fabrică de bere, a servit ca brutărie comercială pentru o vreme după război și mai târziu ca școală de modă. Potrivit primarului local Wolfgang Querner, integrarea pozitivă a refugiaților în comunitatea satului a contribuit la acceptare. La început a existat rezistență față de cazarea solicitanților de azil, dar acest lucru a făcut loc rapid unui val de dorință de a ajuta.

Reconstrucția și viitorul Casei Galbene

„Casa Galbenă” este acum renovată de firma Baumann Immobilien din Tübingen. În ultimii trei ani, au avut loc lucrări ample de renovare pentru a crea 42 de apartamente moderne din clădirea moribundă. Lucrările sunt în desfășurare, iar noua fațadă exterioară este acum albastru deschis, în timp ce clădirea alăturată strălucește într-un turcoaz izbitor. Acest nou design de culoare face „casa turcoaz” vizibilă în mod clar din diferite puncte de vedere din zonă și chiar este percepută ca fiind mai atrăgătoare decât Castelul Sigmaringen.

Administratorul districtual Stefanie Bürkle subliniază că refugiații pot fi adesea mai bine integrați în orașele mai mici decât în ​​orașele mari. Districtul Sigmaringen a achiziționat deja două locuri de cazare suplimentare pentru a răspunde nevoilor refugiaților și are în prezent 600 de locuri de cazare temporară.

Amintiri și povești

Foștii locuitori ai „Casei Galbene” se întorc pentru a-și spune poveștile. Nguyen Van Tinh, care a fugit din Vietnam împreună cu familia în 1980, vorbește despre timpul petrecut în casa care i-a oferit lui și familiei sale o casă temporară. Bujar Zeqiri, care a fugit din Kosovo în 1992, s-a integrat cu succes în Germania și acum lucrează ca strungăritor CNC. Hassan Cheikhmous, care a venit din Siria în 2014, locuiește în prezent într-o unitate de cazare suplimentară și completează formarea ca tehnician în mecatronică auto.

Anja Schäfer de la biroul raional își amintește de istoria Casei Galbene și a familiei evreiești Frank, a cărei fabrică de bere a fost un refugiu important pentru mulți refugiați de-a lungul anilor. Pentru a ușura accesul în noua clădire și pentru a înfrumuseța și mai mult Laiz, există deja propuneri, precum renovarea bisericii și a casei premierului.

Sfârșitul „Casei Galbene” nu doar anunță sfârșitul unor importante locuri de cazare pentru numeroși refugiați, ci și începutul unei noi ere pentru clădire, care va fi transformată într-o clădire rezidențială modernă care va promova conviețuirea în comunitate în viitor. Mai multe informații pot fi găsite în rapoarte ziar șvab iar cel Ziarul Stuttgart.