Ce este un substantiv? O explicație simplă și exemple

Ce este un substantiv? O explicație simplă și exemple

Ce este un substantiv? O explicație simplă și exemple.

Un substantiv este o parte a vorbirii în limba germană care este folosită pentru a da nume oamenilor, animalelor, lucrurilor, locurilor, faptelor sau conceptelor abstracte. În germană, substantivele sunt denumite și substantive. Ele sunt o parte esențială a unei propoziții și îi conferă structură și sens.

Tipuri de substantive

Există diferite tipuri de substantive care pot fi clasificate după diferite criterii. Iată câteva tipuri importante de substantive:

1.Nume de oameni sau animale:Aceste substantive sunt folosite pentru a da nume indivizilor sau animalelor. Exemple în acest sens sunt „Peter”, „Pisica” sau „Müller”.

2.Nume de lucruri:Aceste substantive sunt folosite pentru a denumi elemente, obiecte sau lucruri. Exemple în acest sens sunt „masă”, „mașină” sau „casă”.

3.Nume de locuri:Substantivele de acest tip sunt folosite pentru a denumi locuri sau nume geografice. Exemple în acest sens sunt „Berlin”, „Sahara” sau „supermarket”.

4.Numele faptelor:Aceste substantive dau un nume activităților, proceselor sau acțiunilor. Exemplele includ „alerga”, „cântat” sau „dormit”.

5.Termeni abstracti:Acestea sunt substantive care nu numesc lucruri sau persoane concrete, tangibile, ci mai degrabă concepte sau proprietăți abstracte. Exemple în acest sens sunt „dragoste”, „răbdare” sau „frumusețe”.

substantivele din propoziție

Substantivele îndeplinesc diferite funcții într-o propoziție. Ele pot apărea ca subiect, obiect, substantiv predicat sau atribut.

–Subiect:Substantivul poate fi subiectul propoziției, adică persoana care acționează sau suferă sau obiectul care acționează sau suferă o acțiune. De exemplu: „Câinele latră”.

–Obiect:Substantivul poate fi obiectul direct sau indirect al propoziției, adică ceea ce este afectat de acțiunea din propoziție. De exemplu: „Îi dau câinelui un os”.

–Substantiv predicat:Substantivul poate fi substantivul predicat, adică substantivul care descrie sau completează subiectul mai detaliat. De exemplu: „Este profesor”.

–Atribut:Substantivul poate fi folosit ca atribut pentru a descrie sau completa un alt substantiv. De exemplu: „Mingea roșie”.

Gen (sex) și număr (număr)

În germană, substantivele au gen (gen) și număr (număr). Există trei tipuri de gen: masculin, feminin și neutru. Articolul hotărât care însoțește substantivul variază în funcție de gen: „der” pentru masculin, „die” pentru feminin și „das” pentru neutru.

Formele numerice ale unui substantiv sunt singular (singular) și plural (plural). La singular, substantivul este singur, în timp ce la plural se adaugă un marcator de plural. De exemplu: „câinele” (la singular) vs. „câinii” (plural).

Declinarea substantivelor

Substantivele în germană sunt declinate, ceea ce înseamnă că pot lua forme diferite în cazurile nominativ, genitiv, dativ și acuzativ. Declinarea depinde de genul, numărul și cazul substantivului.

Declinarea corectă a unui substantiv este importantă pentru corectitudinea gramaticală a unei propoziții. Cu toate acestea, există anumite modele de declinare prin care substantivele pot fi declinate.

Exemple de substantive

Iată câteva exemple de substantive pentru a clarifica conceptul:

– Nume personale: Maria, Hans, Müller, Schmidt
– Nume de animale: câine, pisică, pasăre, cal
– Nume lucruri: scaun, masă, mașină, casă
– Nume de locuri: Berlin, Munchen, supermarket, școală
– Nume de fapte: alergare, cântare, dormit, mâncare
– Concepte abstracte: iubire, răbdare, frumusețe, libertate

Este important de reținut că nu toate cuvintele sunt automat substantive. Alte părți ale discursului, cum ar fi adjectivele, verbele sau pronumele pot fi, de asemenea, fundamentate și apoi funcționează ca substantive.

Întrebări frecvente

Î: Care este diferența dintre un substantiv și un substantiv?
R: Nu există nicio diferență, substantivul și substantivul sunt folosite interschimbabil.

Î: Cum îmi dau seama dacă un cuvânt este un substantiv?
R: Un cuvânt poate fi adesea identificat ca substantiv dacă se referă la un obiect concret sau abstract și este însoțit de un articol. Articolul poate fi „cel”, „cel”, „acea” sau chiar lipsă.

Î: Un substantiv își poate schimba sensul?
R: Da, un substantiv poate avea un sens diferit în diferite contexte. De exemplu, substantivul „bancă” poate desemna atât un loc unde să stea, cât și o instituție financiară.

Î: Există substantive în germană în care genul nu este clar?
R: Da, există câteva substantive în germană în care genul nu este clar. De exemplu: „Fata” sau „Persoana”.

Î: Un substantiv poate fi atât singular, cât și plural?
R: Nu, un substantiv poate fi fie singular, fie plural, în funcție de faptul că este singular sau plural. Cu toate acestea, pot exista excepții în care același substantiv este folosit atât la singular, cât și la plural pentru a exprima sensuri sau contexte diferite. Un exemplu în acest sens este substantivul „foarfece”.

Î: Există o ordine fixă ​​pentru substantive într-o propoziție?
R: În germană există o ordine fixă ​​pentru substantive într-o propoziție. În general, substantivul urmează adjectivului, dar pot apărea și alte părți ale propoziției între ele.