Germania la un moment de cotitură: oțelul verde în pericol – cine va rezista?

Germania la un moment de cotitură: oțelul verde în pericol – cine va rezista?

Industria siderurgică este considerată unul dintre cei mai mari emițători de CO2 din lume. Pentru a crește standardele ecologice, mulți producători de oțel se îndreaptă către producția de „oțel verde”, care este fabricat cu hidrogen verde. Dar decizia anunțată a ArcelorMittal de a se retrage dintr-un proiect major de oțel durabil provoacă îngrijorare în industrie. Acest proiect a ridicat inițial mari speranțe pentru o producție fără emisii fără utilizarea cărbunelui și, în ciuda finanțării guvernamentale de aproximativ 1,3 miliarde de euro, proiectul este acum în așteptare. Acesta este văzut ca un semnal de avertizare pentru politicieni și industrie, relatează radio unul.

Deși ArcelorMittal și-a încheiat implicarea în proiect, alte companii precum Thyssenkrupp Steel, Salzgitter AG și Saarstahl își mențin planurile. Cu toate acestea, aceste companii se confruntă cu provocări semnificative, în special lipsa infrastructurii de hidrogen. Conductele și electrolizatoarele necesare nu sunt suficient de dezvoltate pentru a asigura o tranziție cuprinzătoare la oțel verde, cum ar fi ZDF Astăzi raportat.

Provocările producției de oțel verde

Calea către oțelul verde este asociată cu costuri ridicate. Pentru Thyssenkrupp, se estimează că costurile suplimentare anuale ar putea fi între 300 și 400 de milioane de euro. În plus, reducerile costurilor cu hidrogenul au loc mai lent decât se aștepta, făcând diferența dintre hidrogenul verde și cu emisii scăzute de carbon mai mare decât se credea inițial. Lipsa garanțiilor de cumpărare obligatorii și o piață pentru oțel verde care nu funcționează încă fac situația și mai dificilă.

Economistul Andreas Löschel de la Universitatea Ruhr Bochum își exprimă îndoielile serioase cu privire la fezabilitatea transformării în oțel verde în competiția globală. El subliniază că o rețea cuprinzătoare de hidrogen nu va fi disponibilă până în 2029 cel mai devreme. Până în acest moment, Germania este dependentă de importurile de hidrogen. În plus, tarifele comerciale, precum tarifele de 25% la oțelul european în SUA, pun o presiune asupra situației industriei siderurgice europene.

Oportunități și perspective

În ciuda acestor circumstanțe dificile, ministrul Economiei din Renania de Nord-Westfalia, Mona Neubaur, subliniază oportunitățile care vin odată cu trecerea la oțel verde. Ea susține că acest lucru ar putea permite o creștere durabilă și o contribuție pozitivă la protecția climei. Cu toate acestea, Löschel avertizează, de asemenea, că simpla încredere în promisiuni și finanțare nu este suficientă. Este necesar un curs clar de politică industrială, cu condiții-cadru mai puțin restrictive, pentru a realiza efectiv transformarea.

Visul german de oțel verde este așadar în pericol, dar încă nu a eșuat. Următorii câțiva ani vor fi cruciali în crearea infrastructurii și a piețelor necesare pentru implementarea cu succes.