Planul discutabil al lui Trump: slăbiți dolarul, salvați industria?

Planul discutabil al lui Trump: slăbiți dolarul, salvați industria?

Președintele SUA, Donald Trump, urmărește un plan controversat de slăbire a dolarului pentru a consolida industria autohtonă. Acest plan, cunoscut sub numele de Acordurile Mar-a-Lago, a fost conceput de Stephen Miran, președintele consiliului consultativ economic al lui Trump. Miran susține că statutul dolarului ca monedă de rezervă a lumii pune o povară asupra economiei SUA și contribuie la dezindustrializare. Cererea mare pentru dolar duce la o creștere a valorii acestuia, facând mărfurile americane mai scumpe și provocând deficite comerciale. Ca răspuns la această evoluție, mulți producători americani mută producția în străinătate, ceea ce, la rândul său, pune locuri de muncă în pericol.

Cu toate acestea, relația dintre dolar și deficitul comercial este mai complexă decât crede Miran. Investitorii străini dețin obligațiuni guvernamentale americane pentru a-și stabiliza cursurile de schimb, dar adesea evită să investească în alte active americane. Din punct de vedere istoric, dolarul nu a avut un impact negativ asupra contului curent al SUA ca monedă de rezervă în anii 1960-1970. Cauzele deficitului de cont curent sunt de asemenea diverse; ele depind, printre altele, de relația dintre economiile și investițiile naționale.

Provocările acordului Mar-a-Lago

În 2024, deficitul bugetar al SUA a fost de 6,4% din PIB, în timp ce deficitul de cont curent a fost mai mic de 4%. Planul lui Miran este considerat defectuos, deoarece dolarul este doar unul dintre mulți factori care contribuie la deficitele comerciale. Închiderea deficitului bugetar ar putea fi mai ușoară decât un război comercial, dar va necesita acțiuni politice în Congres. În ciuda nivelului ridicat de automatizare, puterea economiei SUA rămâne o atracție pentru investitorii internaționali.

Critica abordării lui Trump este întărită de tendințele economice actuale și de evoluțiile politice globale. China, de exemplu, este acuzată că denaturează alocarea globală de capital prin politici publice care creează economii excesive. Lipsa asigurărilor sociale și instrumentele de credit și economii subdezvoltate din China forțează gospodăriile să economisească mai mult, în timp ce profiturile corporative beneficiază de scăderea compensației pentru muncă.

Implicații globale și perspective de viitor

Strategiile guvernului chinez de a influența alocarea capitalului prin întreprinderile de stat și subvențiile publice au un impact semnificativ asupra comerțului internațional și asupra economiei SUA. În plus, politica comercială a SUA este adesea abordată cu doctrina „reciprocității”, care urmărește să aplice tarifele partenerilor comerciali produselor americane în oglindă. Se susține că tarifele specifice în funcție de elasticitatea cererii pentru bunurile importate sunt necesare pentru a nu crește prețurile de consum.

În lumea multipolară actuală, erodarea dolarului ca monedă de rezervă primară ar putea fi în contradicție cu interesele SUA pe termen lung și ar putea destabiliza piața financiară globală. De asemenea, protagoniștii noilor măsuri tarifare văd aceste tarife ca un mijloc de control al exporturilor străine și de reducere a sarcinii fiscale asupra cetățenilor americani. Cu toate acestea, această abordare ar putea induce în eroare și ridică întrebarea dacă slăbirea deliberată a dolarului va întări de fapt industria americană sau dacă se va dovedi autoînfrângătoare.

În general, rămâne de văzut cum vor afecta acordul Mar-a-Lago și politicile economice asociate economia SUA și situația comerțului internațional. Provocările din arena globală și mediul economic în schimbare necesită răspunsuri inovatoare și politici durabile.