Frica și generarea fricii: cum politica economică fără sărăcie creează speranță
În cartea lor „Frica și frica. Pentru o politică economică care dă speranță”, Marterbauer și Schürz critică faptul că politica economică neoliberală exploatează în mod specific temerile oamenilor pentru a crea anumite stimulente comportamentale. Un exemplu în acest sens este prestația de șomaj, care este plătită doar pentru o perioadă limitată de timp și apoi este redusă la un minim de prestații sociale. Acest lucru îi obligă pe oameni să accepte „locuri de muncă proaste” și creează sărăcie pentru cei care nu își găsesc un nou loc de muncă. În schimb, autorii susțin o politică economică care evită frica ca stimulent și le permite oamenilor să trăiască o viață fără frică prin beneficii sociale mai mari, o îngrijire medicală mai bună și oportunități educaționale mai bune. …

Frica și generarea fricii: cum politica economică fără sărăcie creează speranță
În cartea lor „Frica și frica. Pentru o politică economică care dă speranță”, Marterbauer și Schürz critică faptul că politica economică neoliberală exploatează în mod specific temerile oamenilor pentru a crea anumite stimulente comportamentale. Un exemplu în acest sens este prestația de șomaj, care este plătită doar pentru o perioadă limitată de timp și apoi este redusă la un minim de prestații sociale. Acest lucru îi obligă pe oameni să accepte „locuri de muncă proaste” și creează sărăcie pentru cei care nu își găsesc un nou loc de muncă.
În schimb, autorii susțin o politică economică care evită frica ca stimulent și le permite oamenilor să trăiască o viață fără frică prin beneficii sociale mai mari, o îngrijire medicală mai bună și oportunități educaționale mai bune. Ei solicită, de asemenea, o restricție asupra averii celor bogați printr-un impozit pe avere, un impozit pe moștenire și un plafon de avere.
Autorii calculează că o „strategie pentru sărăcia zero” și condiții mai bune pentru cei cu venituri mici din Austria ar costa aproximativ două miliarde de euro pe an, ceea ce corespunde la doar 1% din producția economică anuală. Aceasta ar putea fi finanțată printr-un impozit pe avere asupra activelor gospodăriilor milionare.
Cererile autorilor sunt controversate din punct de vedere politic, dar cartea oferă o schimbare interesantă de perspectivă. Arată că lucrurile arată adesea diferit din perspectiva angajaților decât din perspectiva companiilor.
Sursa: Potrivit unui raport al www.deutschlandfunk.de
Citiți articolul sursă la www.deutschlandfunk.de