Regiunea energetică se schimbă: de ce contează acum energiile regenerabile!

Regiunea energetică se schimbă: de ce contează acum energiile regenerabile!

Istoria aprovizionării cu energie este marcată de puncte de cotitură semnificative care au influențat semnificativ dezvoltarea umanității. La început, lemnul a fost sursa dominantă de energie și a fost sursa centrală de energie timp de secole. În secolul al XIX-lea, însă, a avut loc o schimbare radicală: lemnul a fost înlocuit cu cărbune, care a pus bazele unei noi ere a producției de energie. Această schimbare a condus ulterior la dominația petrolului și gazelor, care de atunci au jucat un rol crucial în furnizarea globală de energie.

În prezent, ne confruntăm cu o tendință către energiile regenerabile. Accentul aici se pune în special pe energia eoliană și solară. Istoricii precum François Fressoz subliniază că tranziția energetică, așa cum este adesea descrisă astăzi, este un proces complex care nu poate fi privit ca o dezvoltare liniară. Abordări alternative pentru diversificarea aprovizionării cu energie existau deja cu peste un secol în urmă.

Perspective istorice asupra tendințelor energetice

Atât tendințele energetice fosile, cât și cele alternative au fost stabilite în secolul al XIX-lea. Încă din 1878, regele Ludwig al II-lea a construit o peșteră artificială de stalactite în Grota Venus de la Castelul Linderhof din Bavaria Superioară, care avea o mașină cu valuri și iluminat multicolor. Acesta a fost alimentat de două duzini de dinamo alimentate de mașini cu abur, cu patru ani înainte de primele centrale electrice publice din Londra și New York. Acest lucru arată că inovațiile în producția de energie erau deja în curs cu mult înainte ca utilizarea industrială a combustibililor fosili să devină norma.

O altă piatră de hotar a fost construcția primei turbine eoliene din lume de către meteorologul danez Poul la Cour în 1891 la Askov. Doar treizeci de ani mai târziu, 120 de turbine eoliene au acoperit deja trei la sută din consumul de energie electrică al Danemarcei. Dezvoltarea hidroenergiei a câștigat avânt și la sfârșitul secolului al XIX-lea, când prima centrală hidroelectrică de mare amploare a intrat în funcțiune la Cascada Niagara în 1896.

Avertismente și viziuni

Preocupările cu privire la natura finită a combustibililor fosili au fost exprimate prea devreme. În 1879, matematicianul francez Augustin Mouchot a avertizat despre un viitor limitat pentru aceste surse de energie și a susținut utilizarea energiei solare. Abordările anterioare ale utilizării energiei alternative ar include, de exemplu, utilizarea petrolului pentru a încălzi băile termale din Constantinopol pe vremea împăratului roman Lucius Septimius Severus în jurul anului 200 d.Hr. sau construirea primului colector solar de către cercetătorul elvețian Horace-Bénédict de Saussure în 1767.

Dezvoltarea tehnologiilor energetice a continuat să crească în secolul al XX-lea, când prima centrală nucleară operată comercial s-a deschis la Calder Hall, Cumbria în 1956, iar Workington a intrat în istorie ca primul loc din lume care a folosit energia nucleară. În doar patru ore, această formă de producție de energie a ajuns la Londra.

Astăzi, în contextul actualei discuții privind energia și al obiectivului global de reducere a emisiilor de CO2, devine din ce în ce mai clar că este necesară o schimbare fundamentală reînnoită în producția și utilizarea energiei. Provocarea este de a găsi echilibrul între sursele de energie existente și soluțiile necesare pentru un viitor durabil. Istoria tranziției energetice ne arată că schimbarea constantă este o parte inevitabilă a viitorului nostru energetic.

standardul şi Geo raportați cuprinzător despre diferitele fațete ale istoriei energiei și provocările asociate.